Femeie albă datând tipul negru, Estetica doliului, originea unei cutume


Autor Andreea Lupşor vizualizări Asocierea negrului cu obiceiul doliului este adânc înrădăcinată în cultura noastră. O știm cu toții: la înmormântări și apoi, în perioada de doliu, se poartă negru. Care este însă originea acestei cutume? Atotprezent în Europa — și, mai mult, în lumea creștină, el lipsește în alte culturi, acolo unde alte culori — albul, violetul sau chiar galbenul — compun estetica doliului.

Cum și de ce, în cele ce urmează. Sacul în cauză era o țesătură groasă, făcută de regulă din păr de capră, însă termenul a ajuns să desemneze și haina realizată dintr-o astfel de țesătură purtată ca simbol al doliului de israeliți.

Meniu de navigare

Aceste veșminte nu sunt descrise în detaliu în textele biblice și nu există nicio referință la culoarea lor. Primul indiciu cu privire la existența unor haine negre de doliu datează din Antichitatea clasică. În Imperiul Roman, cetățenii avuți purtau în perioadele de doliu o toga pulla, asemănătoare togii cotidiene, însă de culoare închisă. Toga pulla era țesută din lână închisă la culoare, de regulă nevopsită — simplitatea veșmântului indicând faptul că, în perioada de doliu, persoana nu se mai concentra pe aspectele frivole ale aspectului fizic, ale modei, retrăgându-se din societate pentru a-și jeli morții.

Acest obicei al purtării hainelor negre — sau cel puțin închise la culoare — era comun în bazinul Mediteranei: și în Grecia Antică, femeile care luau parte la ritualuri funerare purtau haine negre. Ulterior, odată cu debutul epocii creștine, negrul hainelor de doliu a început să fie asociat cu sau poate mai degrabă inspirat din portul monastic. Cu toate acestea, în perioada medievală, la Curțile regale occidentale s-a răspândit un alt obicei: purtarea hainelor de doliu de culoare albă, așa-numitul deuil blanc.

Sursele scrise au reținut un eveniment neobișnuit din istoria Parisului, din ceremoniile funerare organizate pentru regele Leon al V al Armeniei, mort în afara granițelor sale, la care participanții cu sânge albastru au purtat alb. Această tradiție regală s-a pierdut mai târziu în Franța, dar a supraviețuit timp de mai multe secole în Spania vecină, iar de acolo a trecut și-n Țările de Jos — de unde, vom vedea, a reintrat în atenția publică în secolul XX.

Însă până să intrăm în istoria recentă, trebuie să vedem cum am ajuns mai exact să putem vorbi despre o modă a hainelor de doliu. Dacă, la începuturi, hainele de doliu trebuiau să exprime tocmai refuzul purtătorului — în perioada imediată morții unei rude — de a mai ține cont de propriul aspect fizic, pentru femeie albă datând tipul negru femeie albă datând tipul negru dedica jelirii morților, cum am ajuns la o adevărată modă a doliului, cu tot ce presupune aceasta: reguli, etichetă etc.?

A fost nevoie de o revoluție industrială, un monarh longeviv și de un factor pur uman: dorința oamenilor simpli de a copia obiceiurile aristocrației.

Newest ideas

Revoluția Victoriană Moda de doliu, așa cum o știm și noi astăzi, datează din epoca victoriană și s-a născut ca urmare a unui eveniment nefericit în familia regală britanică: moartea prințului Albert, soțul reginei Victoria. Regina, îndurerată, avea să țină doliu tot restul vieții — nu mai puțin de cinci decenii.

femeie albă datând tipul negru sagittarius femeie datând

Regulile doliului erau, la acea vreme, deja stabilite — cel puțin în rândul familiilor înstărite. Oamenii simpli pur și simplu nu-și permiteau să țină doliu: nu puteau să-și cumpere haine noi, special pentru perioada doliului, și de multe ori nu-și permiteau nici să-și vopsească în negru hainele pe care le aveau deja. Prin urmare, purtarea hainelor negre a fost multă vreme un obicei al aristocrației.

Apoi, dinimaginea reginei Victoria — mereu în negru, neabătută niciun moment de la regulile stricte ale doliului — a făcut ca tot mai mulți, nobili și oameni simpli deopotrivă, să acorde mai multă atenție acestui aspect.

Iar în plina epocă industrială s-au găsit oameni de afaceri care să profite de ocazie.

Afacerea era foarte profitabilă, căci clienții nu lipseau niciodată: oamenii aruncau hainele negre la finalul perioadei de doliu, pentru a se feri de ghinion. Conduita doliului Regulile perioadei de doliu erau foarte stricte — și cine ținea cont de opinia celor din jur le păstra cu rigurozitate. Relația pe care o aveai cu persoana decedată dicta perioada pentru care trebuia să porți doliu. Într-un ghid de etichetă publicat întotul era prezentat cât se poate de clar: la moartea unui părinte, doliul ținea între șase și douăsprezece luni.

Pentru copii, durata varia în funcție de vârstă: pentru un copil mort după vârsta de 10 ani, rudele purtau doliu între șase și douăsprezece luni; pentru un copil care guy american dating o fată turcă înainte de vârsta de 10 ani, între trei și șase luni; iar pentru un bebeluș se ținea doliu cel puțin șase săptămâni.

Pentru frați, doliul dura între șase și opt luni. Pentru unchi sau mătuși, între trei și șase luni.

femeie albă datând tipul negru cum să începeți să întâlniți peste 50 de ani

Pentru rude prin alianță, între șase săptămâni și trei luni. Pentru rude mai îndepărtate sau prieteni, cel puțin trei săptămâni. Cel mai lung doliu îl țineau femeile care-și pierdeau soțul: ele trebuiau să poarte doliu pentru o perioadă de cel puțin doi ani, însă aceasta putea femeie albă datând tipul negru prelungită până la patru ani — sau chiar pentru tot restul vieții, dacă doreau, așa cum a făcut-o regina Victoria.

Rasa europoidă - Wikipedia

În cazul văduvelor, perioada de doliu era împărțită în mai multe perioade, fiecare având regulile sale vestimentare. Perioada de mare doliu dura un an și o zi. În acest timp, văduva se retrăgea complet din societate și nu participa la petreceri sau alte evenimente mondene. Când ieșea în public, trebuia să poarte un văl negru care să-i acopere fața și purta, fără excepție, doar haine negre — și nu orice fel de haine, ci unele țesute din materiale simple, nesofisticate — și care trebuiau să-i acopere întregul corp mănecile scurte, spre exemplu, erau excluse.

Erau permise doar bijuteriile discrete, de culoare neagră. Erau des întâlnite, în acea perioadă, bijuteriile care conțineau un memento de la persoana decedată — precum un medalion care să păstreze o șuviță de păr. După un an, în următoarele luni de doliu, erau acceptate și hainele negre din materiale ceva mai fine precum mătase sau catifeala care puteau fi adăugate mici detalii decorative și bijuterii discrete.

  1. Fetele de obicei poartă rochii de culoare albă; Băieții poartă negru by Jo Ann Schneider Farris Share on Facebook Share on Twitter Culoarea cizmelor de patinaj nu contează Băieții și bărbații aproape întotdeauna patinează în cizme de patinajiar fetele și femeile poartă în general alb.
  2. При этом дерево иногда приходится потрясти, чтобы собрать подгнившие плоды.
  3. Datând o femeie coreeană în america
  4. Site- ul de dating creativ
  5. Femeie datând din johor bahru

În fine, doliul se încheia cu o perioadă de șase luni în care văduva putea reintroduce în garderobă și haine de alte culori — griul și violetul erau cele mai folosite, dar și albul într-o anumită măsură, femeie albă datând tipul negru și alte accesorii curele, nasturi mai colorați, alte bijuterii.

Totodată, în această ultimă etapă a doliului, femeile singure puteau reintra în societate. Pentru bărbați, regulile erau mult mai simple.

Estetica doliului, originea unei cutume

Domnii purtau, pentru cel mult un an, costume de culoare neagră și accesorii asemenea — mănuși, cravate, pălării. În plus, lor nu le era restricționat accesul liber în societate din moment ce trebuiau să lucreze și, de multe ori, să-și găsească o nouă soție care să se îngrijească de copiii din căsătoria anterioară.

Femeilor nu le era permis să-și pună astfel de probleme în perioada doliului. În același timp însă, văduvele tinere, frumoase sau bogate cu atât mai mult cele care îndeplineau toate cele trei criterii erau imediat remarcate, iar bărbații se grăbeau să le capteze atenția.

Începând cu primele decenii ale secolului XX, în Occident, regulile doliului și-au pierdut treptat din strictețe. Și cu cât ne apropiem mai mult de zilele noastre, cu atât regulile doliului sunt mai destinse.

La înmormântări, eticheta spune că sunt permise hainele de culoare închisă, nu doar negru. Astfel, bleumarinul, griul și violetul închis sunt tot mai folosite.

negru - definiție și paradigmă | dexonline

Și, din când în când, apare și-o pată albă — dar numai în anumite cercuri. Înla moartea Wilhelminei, fostă regină a Olandei, s-au organizat funeralii albe. În familia regală olandeză se păstrase — pe filiera spaniolă — această tradiție a doliului alb, iar fosta regină dorise ca la moartea ei albul să fie culoarea de doliu. Trei decenii mai târziu, în Belgia, regina Fabiola a purtat și ea alb la moartea soțului său, regele Baudouin I.

În cercurile noastre, ale oamenilor de rând, albul la înmormântare este considerat faux pas, o știm cu toții, însă el rămâne permis în cercurile regale.

Doliu în alte culori Odată ce părăsești granițele Occidentului, realizezi că tradițiile doliului în general, nu numai cele legate de culoarea hainelor, sunt strâns legate de modul în care o comunitate privește moartea.

Negrul, spre exemplu, este o lipsă a luminii și a ajuns să simbolizeze lipsa vieții într-o cultură care privește moartea unui om drept un eveniment trist. În comunitățile hinduse și budiste, însă, moartea nu este privită ca un capăt de drum, ea nu este sfârșitul vieții, ci o simplă etapă în procesul reîncarnării.

Prin urmare, hindușii limitează perioada de doliu la 13 zile și poartă haine de culoare albă, simbol al purității. Și așa cum în Europa o femeie poate alege să poarte negru toată viața după moartea soțului, așa cum a făcut regina Victoria, în India femeie albă datând tipul negru sunt de fapt obligate să poarte numai alb. Un alt tip de doliu este întâlnit în China, acolo unde rudele și prietenii celui mort poartă o banderolă pe braț timp de de zile.

Culoarea banderolei indică relația cu decedatul: copiii acestuia poartă negru, nepoții — albastru, iar strănepoții — verde. În familiile în care tradițiile sunt păstrate cu strictețe, aceste banderole sunt purtate vreme mai îndelungată, până la trei ani. Totodată, în China, roșul, considerat culoarea fericirii, este strict interzis la funeralii.

femeie albă datând tipul negru datând prin menopauză

În Coreea, negrul și bleumarinul sunt principalele culori de doliu, în timp ce în Thailanda și Brazilia violetul este asociat înmormântărilor. Mai mult decât atât, în Brazilia este considerat de prost gust să porți violet cu alte ocazii. Recomandări Historia.